BETÓN s.n. 1. Amestec de pietriş, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) şi apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă şi se foloseşte în construcţii. ♢ Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armătură de vergele metalice. (În sintagma) Beton vibrat = beton de ciment a cărui compactitate este sporită după turnarea în cofraje prin imprimarea unor oscilaţii rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. (Sport) Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă. – Din fr. béton.

betón s. n., (sorturi) pl. betónuri

BETÓN betoáne n. Material de construcţie obţinut dintr-un amestec de pietriş, nisip, ciment şi apă care, întărindu-se, devine rezistent. ♢ ~ armat amestec de astfel de material turnat peste o armătură. /<fr. béton

BETÓN s. n. amestec de pietriş, nisip, cu un liant şi apă, care, prin întărire, se transformă într-o masă rezistentă. (<fr. béton)

BETÓN s.n. Amestec de pietriş, nisip, ciment (sau alt liant) şi apă, care se transformă într-o masă rezistentă prin întărire şi este folosit ca material de construcţie. [Pl. -onuri, -oane. / < fr. béton].