BIBILÍCĂ, bibilici, s.f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenuşii împestriţate cu alb şi cu o proeminenţă cornoasă pe frunte (Numida meleagris). 2. Plantă erbacee cu flori pestriţe (Fritillaria meleagris). - Cf. bg., scr. b i b a.

BIBILÍCĂ s. 1. (ORNIT.; Numida meleagris) (reg.) găină-cu-mărgăritare, găină-de-mare, (prin Transilv.) bibiţă, (prin OIt.) câţă, (prin Ban.) pică, (prin Mold. şi Bucov.) pichere, pichie, pichiriţă, (prin Ban.) pipică, (Transilv.) pirchiţă. 2. (BOT.; Fritillaria meleagris) (reg.) coroană, lalea.

bibilícă s. f., g.-d. art. bibilícii; pl. bibilíci

BIBILÍ//CĂ ~ci f. Pasăre domestică de talie medie, având penajul cenuşiu, împestriţat cu alb, şi o proeminenţă cornoasă mai sus de cioc. /cf., bulg., sb. biba

bibilica

bibilícă (-ci), s.f. – 1. Pasăre de mărimea unei găini cu pene cenuşii împestriţate cu alb. – 2. Plantă liliacee, Fritillaria meleagris. Bg. biba „curcan“, sb. biba, piblica „bibilică“ (Cihac, II, 256), cuvinte care provin din tc. biba „curcan“. – Der. bibiloi, s.m. (bărbătuş al bibilicii).