BÍBLIC, -Ă, biblici, -ce, Care aparţine Bibliei, privitor la Biblie; din timpul Bibliei, asemănător cu Biblia. ♦ Străvechi. – Din fr. biblique.

bíblic adj. m. (sil. -blic), pl. bíblici; f. sg. bíblică, pl. bíblice

BÍBLI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţin de Biblie; propriu Bibliei. Nume ~. 2) Care se referă la timpul evocat de Biblie. [Sil. bi-blic] /<fr. biblique

BÍBLIC, -Ă adj. referitor la Biblie; din timpul evocat de Biblie; (p. ext.) străvechi. (<fr. biblique)

BÍBLIC, -Ă adj. Referitor la Biblie; din timpul Bibliei, asemănător cu Biblia. [< fr. biblique].