BIBLIOTÉCĂ, biblioteci, s.f. 1. Dulap sau mobilă specială cu rafturi de ţinut cărţi. 2. Încăpere, sală în care se păstrează şi se citesc cărţile. 3. Colecţie de cărţi, periodice, foi volante, imprimate etc. ♦ Instituţie care colecţionează cărţi, periodice etc. spre a le pune în mod organizat la dispoziţia cititorilor. 4. Nume dat unei serii de cărţi care prezintă caractere comune şi sunt publicate de aceeaşi editură. – Din fr. bibliothèque, lat. bibliotheca.

bibliotécă s. f. (sil. -bli-o-), g.-d. art. bibliotécii; pl. bibliotéci

BIBLIOTÉ//CĂ ~ci f. 1) Colecţie (publică sau particulară) de cărţi, publicaţii periodice, manuscrie etc., clasificate şi aranjate într-o anumită ordine pentru a facilita utilizareaa lor de către cititori. 2) Instituţie care adăposteşte o asemenea colecţie, punând-o la dispoziţia cititorilor. 3) Mobilă cu rafturi pentru păstrarea cărţilor. 4) Colecţie de publicaţii cu o anumită tematică, scoasă de o editură în volume identice ca format şi ca aspect. [G.-D. bibliotecii; Sil. -bli-o-] /<lat. bibliotheca, fr. bibliothéque

BIBLIOTÉCĂ s. f. 1. colecţie de cărţi, manuscrise, publicaţii periodice etc., aranjate şi clasate într-o anumită ordine; instituţie, local care o adăposteşte. ♢ mobilă, raft, dulap pentru păstrarea cărţilor. 2. nume dat unor colecţii de tipărituri, identice ca aspect, care tratează teme dintr-un domeniu oarecare. 3. colecţie de programe într-o unitate de informatică. (<fr. bibliotèque, lat. bibliotheca)

BIBLIOTÉCĂ s.f. 1. Colecţie (publică sau particulară) de cărţi, de manuscrise, de publicaţii periodice etc. aranjate şi clasate într-o anumită ordine. ♦ Instituţie, local care adăposteşte o astfel de colecţie. 2. Nume dat unor colecţii de tipărituri, identice ca aspect, care tratează teme dintr-un domeniu oarecare. [Pron. -bli-o-, pl. -ci. / < lat. bibliotheca, fr. bibliothèque, it. biblioteca, cf. gr. biblion – carte, theke – dulap].