BIDINEÁ, bidinele, s.f. Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), pentru văruit. [Var.: (reg.) badaná s.f.] – Din tc. badana.

BIDINEÁ s. (reg.) perie, (prin Transilv.) mătură, (Transilv.) meseleu, (prin Munt.) premetea, (sudul Transilv. şi nordul Olt.) spoitor.

bidineá s. f., art. bidineáua, g.-d. art. bidinélei; pl. bidinéle

BIDIN//EÁ ~éle f. Perie mare, de obicei rotundă, cu coadă lungă, folosită la văruitul pereţilor. [Art. bidineaua; G.-D. bidinelei; Sil. -di-nea] /<turc. badana

bidineá (-ele), s.f. – 1. (Înv.) Pensulă. – 2. Pensulă mare pentru zugrăvit. – Var. (Mold.) badana. Tc. badana (Şeineanu, II, 34; Lokotsch 156; Ronzevalle 43), cf. bg. badana. – Der. bidinar, s.m. (zugrav).