BINÁR, -Ă, binari, -e, adj. 1. Compus din două unităţi, din două elemente; care se divide în câte două elemente. 2. (Despre plante) Cu organele dispuse perechi. 3. (Mat.) A cărui bază este numărul doi. ♢ Relaţie binară = relaţie care are loc între doi termeni. – Din fr. binaire, lat. binarius.

binár adj. m., pl. binári; f. sg. bináră, pl. bináre

BINÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care constă din două elemente; cu două elemente în componenţă. Compus ~. Aliaj ~. 2) (despre plante) Care are organele dispuse în perechi simetrice. 3) mat. Care are drept bază numărul doi. ♢ Relaţie ~ă relaţie dintre doi termeni. /<fr. binaire

BINÁR, -Ă I. adj. 1. format din două unităţi; divizibil cu 2. (chim.) constituit din două elemente. ♢ compus din două elemente dispuse câte două. 3. (mat.) a cărui bază este numărul 2. II. s. f. (astr.) stea dublă. (<fr. binaire, engl. binary, lat. binarius)

BINÁR, -Ă adj. 1. Care este compus din două unităţi, din două părţi. ♢ (Muz.) Subdiviziune binară = subdiviziune a unui timp în două, patru sau opt părţi egale. ♦ (Despre plante) Cu organele dispuse câte două, câte patru etc. ♦ (Chim.) Compus din două elemente, din două substanţe etc. 2. (Mat.) A cărui bază este numărul 2. ♢ Relaţie binară = relaţie care are loc între doi termeni. [Cf. fr. binaire, lat. binarius].