|
|
binecrescut. 7 rezultate gasite
BINECRESCÚT, -Ă, binecrescuţi, -te, adj. Care a primit o educaţie aleasă; cu purtări cuviincioase. – Bine + crescut (după fr. bien-élevé). [idem DEX'84]
Binecrescut ≠ necioplit, neşlefuit, needucat
BINECRESCÚT adj. civilizat, manierat, politicos, (înv.) politicit, (fig.) fin, subţire, urban. (E un om ~.)
binecrescút adj. m., pl. binecrescúţi; f. sg. binecrescútă, pl. binecrescúte
BINECRESCÚ//T ~tă (~ţi, ~te) Care a primit o educaţie bună; cu purtări cuviincioase. [Sil. -cres-cut] /bine + crescut
!bíne-crescút (cuviincios) (copil ~) adj. m., pl. bíne-crescúţi; f. bíne-crescútă, pl. bíne-crescúte
!bíne-crescút (dezvoltat bine) adv. + adj. (aluat ~)
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
