|
|
binecuvântare. 3 rezultate gasite
BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, s.f. Acţiunea, formula sau gestul de a binecuvânta; benedicţiune, blagoslovire, blagoslovenie. ♢ Expr. A (sau a-şi) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba. – V. binecuvânta.
BINECUVÂNTÁRE s. 1. (BIS.) blagoslovire, (livr.) benedicţiune, (pop.) blagoslovenie, (înv.) urăciune. 2. v. preamărire.
binecuvântáre s. f. → cuvântare
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
