BINIŞÓR adv. Diminutiv al lui bine. ** Cu băgare de seamă; fără grabă, cu calm. ♢ Expr. Şezi binişor! = fii cuminte! astâmpără-te! ♦ Cu blândeţe, prietenos. ♢ Expr. (Substantivat) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binşorul = (a proceda) cu blândeţe, cu răbdare, cu tact. – Bine + suf. -işor.

BINIŞÓR adv. agale, alene, domol, încet, încetinel, încetişor, lin, liniştit, uşurel, (pop. şi fam.) iavaş, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) câtingan. (Merge ~.)

binişór adv.

BINIŞÓR² n. : A lua cu ~ul (pe cineva) a trata cu blândeţe; a lua cu binele. /bine + suf. ~işor

BINIŞÓR¹ adv. (diminutiv de la bine) 1) Destul de bine; satisfăcător. A se simţi ~. 2) Cum se cuvine; cum trebuie. ♢ Şezi ~ stai cum trebuie; fii cuminte. /bine + suf. ~işor