BIT, biţi, s.m. (Inform.) Unitate de măsură pentru cantitatea de informaţie (3) dintr-un semnal, corespunzător logaritmului în baza 2. – Din engl., fr. bit.

bit (unitate de informaţie) s. m., pl. biţi

BIT biţi m. Unitate de măsură a cantităţii de informaţie, exprimată în sistemul binar. /<engl. bi[nary digi]t

BIT s.m. (Cib.) Unitate de informaţie, reprezentând cantitatea de informaţie obţinută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile. [Pron. bit / < fr., it. bit < engl. bi(nary digi)t].

BIT s. m. 1. (inform.) unitate elementară de informaţie, cantitatea obţinută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile. 2. cifră în sistemul de numeraţie binară. (<fr., engl. bit)

biţ, bíţuri, s.n. (înv.) viţă de păr sau de lână.

bîţ interj. – Exprimă mişcarea unui corp sau a unui membru. – Var. bîţa. Creaţie expresivă, de acelaşi tip ca fîţ. – Der. bîţîi, vb. (a mişca); bîţîială, s.f. (mişcare); bîţîitoare, s.f. (codobatură); bîţan, s.m. (ţînţar). Scriban pune în legătură vb. a bîţîi cu mag. biccenni „a şchiopăta“.