BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea faţă de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer.

A blama ≠ a lăuda

BLAMÁ vb. 1. v. dezaproba. 2. v. calomnia.

blamá vb., ind. prez. 1 sg. blaméz, 3 sg. şi pl. blameáză

A BLAM//Á ~éz tranz. 1) A supune unui blam; a condamna în mod public; a stigmatiza; a înfiera; a osândi. 2) A vorbi de rău; a calomnia, a cleveti; a huli; a ponosi; a detracta; a defăima. /<fr. blâmer

BLAMÁ vb. I. tr. A condamna; a defăima; a dezaproba, a reproba (public) o persoană, un fapt etc. [P.i. -mez. / < fr. blâmer].

BLAMÁ vb. tr. a condamna, a dezaproba, a reproba (public). (<fr. blâmer)