BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi². – Din bleg.

BLEGÍ vb. 1. a se moleşi, a se muia, (prin Transilv.) a se bălmăji, (fam.) a se bleojdi, (fig.) a se turti. 2. v. pleoşti.

blegí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. blegésc, imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. blegeáscă

A SE BLEG//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A deveni bleg. 2) (despre urechi) A se face bleg; a se lăsa în jos sau într-o parte (pierzându-şi poziţia sau forma); a se pleoşti; a se bleojdi. /Din bleg