BLIŢ s.n. Sursă de lumină proprie, intensă şi de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic şi care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ♢ Bliţ secundar = bliţ comandat pe cale optică de lumina bliţului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris şi: blitz] – Cuv. germ.

bliţ s. n., pl. blíţuri

BLIŢ s.n. Lampă electronică pentru fotografiere. [Pl. -ţuri, scris şi blitz. / < germ. Blitzlicht].

BLIŢ s. n. 1. lampă electronică pentru fotografiere. 2. şah de 5 minute. (<germ. Blitz)