BLID, blide, s.n. (Pop.) 1. Vas de lut, de lemn sau de tinichea în care se pun bucatele; strachină. ♢ Expr. A mânca dintr-un blid cu cineva = a fi în mare intimitate cu cineva. Pe (sau pentru) un blid de linte = pentru o răsplată neînsemnată (primită ca preţul unei josnicii). 2. (La pl.) Vase de bucătărie. – Din sl. bliudu.

BLID s. 1. v. strachină. 2. v. cupă.

blid s. n., pl. blíde/blíduri

BLID ~e n. pop. 1) Vas (de lut, de metal etc.) adâncit, de diferite forme şi cu diferite întrebuinţări. ~ de bucătărie. ♢ A mânca dintr-un ~ (cu cineva) a fi în relaţii de strânsă prietenie (cu cineva). 2) Conţinutul unui asemenea vas. ♢ Un ~ de linte plată, de obicei neînsemnată, pentru care cineva se angajează să comită o josnicie. 3) la pl. Totalitate a recipientelor folosite la pregătirea sau la servirea mâncării; veselă; vase. ♢ A intrat nora în ~e se spune despre o persoană cu mişcări stângace, în special când aceasta face zgomot cu vasele sau le sparge. /<sl. bliudu

blid (-de), s.n. – 1. Vas, strachină. – 2. Paletă la roate de moară. – Mr. blid. Sl. bljudŭ, bljudo, bljuda (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Fremdw., 78), cf. bg. bljudo, sb. bljuda, alb. bljudë (G. Meyer 40). – Der. blidar, s.m. (olar); blidar, s.n. (dulap de bucătărie).