BLINDÁJ, blindaje, s.n. 1. Înveliş protector de plăci metalice groase al unui vas de război, al unui tanc etc. ♦ Înveliş metalic al proiectilelor de puşcă şi de pistol. 2. Înveliş metalic de izolare a câmpului electromagnetic al unui organ de celelalte organe dintr-un aparat electric. – Din fr. blindage.

blindáj s. n., pl. blindáje

BLINDÁJ ~e n. Înveliş metalic care protejează un aparat, o maşină de luptă. /<fr. blindage

BLINDÁJ s. n. 1. cuirasă de oţel la protecţia navelor, a tancurilor, avioanelor împotriva proiectilelor. 2. element de construcţie servind ca mijloc de protecţie a unor piese sau sisteme tehnice. (<fr. blindage)

BLINDÁJ s.n. 1. Cuirasă de oţel care foloseşte la protecţia navelor, a tancurilor, a avioanelor etc. împotriva proiectilelor. 2. Mijloc de protecţie a unor piese sau sisteme electromagnetice. [Cf. fr. blindage, it. blindaggio].