BOÁBĂ, boabe, s.f. 1. (Specie de) fruct cărnos (şi sferic) cu sâmburele sau sâmburii în mijloc; bacă. 2. Bob¹ (1). ♢ Expr. A nu şti (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boabă = a nu şti (sau a nu pricepe, zice) nimic. – Cf. scr. b o b a.

BOÁBĂ s. v. bacă, cartof.

BOÁBĂ s. 1. v. bob. 2. v. picătură.

boábă s. f., g.-d. art. boábei; pl. boábe

BOÁB//Ă ~e f. Fruct cărnos al unor plante, având în mijloc una sau mai multe seminţe. ♢ A nu şti (sau a nu pricepe) nici o ~ a nu şti (sau a nu pricepe) nimic. [Sil. boa-bă] /Din boabe