BOBÂRNÁC, bobârnace, s.n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înţepătură la adresa cuiva. – Et. nec.

BOBÂRNÁC s. (Mold.) sfârlă. (I-a tras un ~ peste nas.)

bobârnác s. n., pl. bobârnáce

BOBÂRNÁ//C ~ce n. Lovitură dată cu degetul mijlociu, desprins brusc şi cu putere de sub degetul mare. /Orig. nec.

bobârnác (-ce), s.n. – Lovitură dată peste nas, peste ureche, prin destinderea degetului arătător sau mijlocitor după ce a încordat pe degetul mare. Germ. Schabernack (Iordan, BF, VI, 164).