BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfăşura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.

BOBÍNĂ, bobine, s.f. Mosor de diverse forme, pe care se înfăşoară aţă, sârmă, cablu electric etc.; p. ext. mosorul împreună cu spirele înfăşurate pe el. ♦ Spec. Ansamblu de spire format prin înfăşurarea în serie a unuia sau a mai multor conductoare electrice. – Din fr. bobine.

A bobina ≠ a dezbobina

BOBÍNĂ s. 1. mosor, (Mold.) macara. (~ cu aţă.) 2. (FIZ.) (ieşit din uz) self. 3. (FIZ.) bobină cu reactanţă = reactor.

bobiná vb., ind. prez. 1 sg. bobinéz, 3 sg. şi pl. bobineáză

bobínă s. f., g.-d. art. bobínei; pl. bobíne

BOBÍN//Ă ~e f. 1) Suport (cilindric) care serveşte la înfăşurarea diferitelor fire, cabluri, benzi. 2) Ansamblu compus din această piesă şi spirele înfăşurate pe ea. ♢ ~ electrică element al unui circuit electric, constituit din mai multe spire conductoare. /<fr. bobine

A BOBIN//Á ~éz tranz. (fire, cabluri etc.) A înfăşura pe o bobină. /<fr. bobiner

BOBINÁ vb. tr. a înfăşura (un fir, un cablu) pe o bobină. (<fr. bobiner)

BOBÍNĂ s. f. 1. suport cilindric pe care se poate înfăşura un fir, un cablu, o peliculă sau bandă magnetică; ansamblu compus din acest suport şi firul, cablul etc. înfăşurat pe el. ♢ mosor. 2. element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire înfăşurate în jurul unui suport dielectric sau feromagnetic. o ~ de inducţie = transformator electric din două înfăşurări bobinate pe un singur miez de fier. (<fr. bobine)

BOBINÁ vb. I. tr. A înfăşura (un fir, un cablu etc.) pe o bobină. [< fr. bobiner].

BOBÍNĂ s.f. 1. Piesă cilindrică pe care se poate înfăşura un fir, un cablu etc.; ansamblu compus din piesa aceasta şi firul, cablul etc înfăşurat pe ea. ♦ Înfăşurare a unui fir într-o maşină sau într-un aparat electric. 2. Înfăşurare a unui fir de aţă, de sfoară etc. pe un beţişor, un mosor etc.; ghem. [< fr. bobine].