BOMBĂNÍ, bombănesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi pentru sine, încet şi fără a articula răspicat sunetele. ♦ Tranz. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulţumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formaţie onomatopeică.

BOMBĂNÍ vb. v. bâzâi, bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi, zbârnâi, zâzâi, zumzăi.

BOMBĂNÍ vb. a bălmăji, a bâigui, a bârâi, a bodogăni, a bolborosi, a boscorodi, a gângăvi, a îndruga, a îngăima, a îngâna, a mârâi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mor-moti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pâtcăi, (prin Olt.) a şondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

bombăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bombănésc, imperf. 3 sg. bombăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bombăneáscă

A BOMBĂN//Í ~ésc 1. intranz. 1) (despre persoane) A vorbi încet şi nedesluşit (în semn de nemulţumire); a bodogăni; a boscorodi. 2) (despre copii mici) A vorbi nearticulat. 2. tranz. (persoane) A deranja, manifestându-şi nemulţumirea prin vorbe spuse încet şi confuz. /Onomat.