BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Mărunt la statură şi gras, scurt şi îndesat, mic şi gros. – Cf. tc. b u n d u k.

Bondoc ≠ deşirat, lungan

BONDÓC adj. îndesat. (Om ~.)

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; f. sg. bondoácă, pl. bondoáce

BOND//ÓC ~oácă (~óci, ~oáce) (mai ales despre persoane) Care este mic de statură şi gros; îndesat. /<turc. bunduk

bondóc (-oácă), adj. – Mic, scund. – Var. bunduc. Tc. buduk.