BORANGÍC, borangicuri, s.n. 1. Fir depănat de pe gogoşile viermilor-de-mătase. 2. Ţesătură făcută în industria casnică din acest fir. ♦ (La pl.) Diferite feluri de ţesături de borangic (1). [Var.: burangíc s.n.] – Din tc. bürüncük.

BORANGÍC s. v. cuscută, torţel.

borangíc s. n., pl. borangícuri

BORANGÍC ~uri n. 1) Fir de mătase naturală, obţinut din gogoşile viermilor-de-mătase. 2) Pânză ţesută din asemenea fir, folosită pentru confecţionarea feţelor de masă, a cuverturilor şi a obiectelor de îmbrăcăminte uşoară. 3) la pl. Varietăţi ale unei astfel de pânze. /<turc. bürüncük

borangíc (-curi), s.n. – 1. Mătase ecru. – 2. Plantă, Cuscuta epithymum. – Var. burangi(u)c, burungi(u)c, bornaci(u)c. Mr. birungică. Tc. bürüncük (Roesler 590; Şeineanu, II, 38; Lokotsch 367; Ronzevalle 52); cf. bg. bĭurĭunğik, sb. burunğik.