BORCEÁG, (1) s.m., (2) borceaguri, s.n. 1. S.m. Numele a două plante: a) măzăriche; b) plantă erbacee agăţătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie şi cu fructe în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. S.n. Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră cu o cereală păioasă, folosit ca nutreţ. – Din bg. borčak.

BORCEÁG s. 1. v. măzăriche. 2. v. măzăriche.

borceág (plantă) s. m.

borceág (nutreţ) s. n., pl. borceáguri

BORCEÁG ~uri n. Nutreţ constând dintr-un amestec de leguminoase şi cereale. /<bulg. borçak

borceág (-guri), s.n. – Plantă (Vicia sativa, Vicia pannonica). Tc. burçak (Popescu-Ciocănel, 16), cf. bg. borčak.