BOX¹ s.n. 1. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcaţi în mănuşi speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. 2. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete şi cu o creastă de sinuozităţi, cu care se atacă ţinând pumnul strâns. – Din fr. boxe.

BOX² s.n. Piele de bovine prelucrată, din care se confecţionează feţe de încălţăminte şi diverse obiecte de marochinărie. – Din fr. box[-calf].

BOX s. (SPORT) pugilism, sportul cu mănuşi, (rar) pugilat, pugilistică.

BOX s. v. buldog, mops.

box (câine buldog) s. m., pl. bocşi

box (piele de bovine, sport) s. n.

box (armă) s. n., pl. bóxuri

BOX² n. Piele de bovine special tăbăcită, folosită pentru confecţionarea feţelor la încălţăminte. /<fr., engl. box

BOX¹ n. Gen de luptă sportivă între doi atleţi care se bat cu pumnii îmbrăcaţi în mănuşi speciale, respectând strict anumite reguli; pugilism. /<fr. boxe, engl. box

BOX¹ s. n. 1. disciplină sportivă în care doi adversari luptă între ei cu pumnii; pugilistică. 2. armă albă constând dintr-o bucată de metal cu găuri pentru degete, cu care se atacă ţinând pumnul strâns. (<fr. boxe)

BOX² s. n. piele de viţel special tăbăcită, pentru pantofi, ghete etc. (<engl. box/-calf/)

BOX¹ s.n. 1. Luptă cu pumnii; pugilistică. 2. Armă albă, constând dintr-o bucată de metal cu găuri pentru degete, cu care se atacă ţinând pumnul strâns. [Pl. -xuri. / < engl. box, cf. fr. boxe].

BOX² s.n. Piele de viţel special tăbăcită, din care se fac pantofi, ghete etc. [Pl. -xuri. / < engl., fr. box-calf].

box s.m. – Piele de viţel. Engl. box calf, de la o marcă de piele americană, pe la 1890, care reprezenta un viţel (calf) într-o ladă (box). Acelaşi cuvînt engl., prin intermediul fr. boxe, a dat în rom. boxă, s.f. (compartiment).

box s.m. – Sport în care doi adversari se luptă pe ring. Engl. box, prin intermediul fr. boxe. – Der. boxer, s.m., din fr. boxeur (uneori se scrie ca în fr.).