BRANDENBÚRG, brandenburguri, s.n. Şnur sau găitan care se coase în rânduri paralele, ca podoabă, pe pieptul unor haine (în dreptul butonierelor). – Din fr. brandenbourg.

BRANDENBÚRG s. găitan, (reg.) şinor. (~ la o haină.)

brandenbúrg s. n., pl. brandenbúrguri

BRANDENBÚRG ~uri n. Sfoară de bumbac, lână sau mătase folosită, ca podoabă, la obiectele de îmbrăcăminte sau de mobilă; ceapraz; şnur; găitan; şiret. /<fr. brandenbourg

BRANDENBÚRG s. n şnur, găitan ca podoabă de pieptul unor haine. (<fr. brandenbourg)

BRANDENBÚRG s.n. Şnur sau găitan care se coase ca podoabă pe pieptul unor haine. [Pl. -guri. / cf. fr. brandenbourg].