BREVÉT, brevete, s.n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincţie, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale. ♢ Brevet de invenţie = document pe care organul de stat competent îl eliberează inventatorului sau persoanei căreia acesta i-a transmis drepturile sale şi prin care se recunoaşte dreptul acestora de a exploata exclusiv invenţia un anumit timp; patentă. – Din fr. brevet.

BREVÉT s. patentă, (astăzi rar) licenţă. (~ de invenţie.)

brevét s. n., pl. brevéte

BREVÉT ~e n. Document oficial care permite deţinătorului să exercite anumite funcţii. ~ de studii. ♢ ~ de invenţie document prin care un organ de stat competent conferă autorului unei invenţii dreptul exclusiv de exploatare; patent. /<fr. brevet

BREVÉT s. n. document cuprinzând titlul, distincţia, calitatea acordate de o autoritate (de stat) şi care presupune anumite drepturi. o ~ de invenţie = document eliberat inventatorului de către organul de stat competent, prin care i se recunoaşte dreptul de a exploata în exclusivitate invenţia, un anumit timp; patentă. (<fr. brevet)

BREVÉT s.n. Document, certificat, titlu dat de o autoritate (de stat) prin care i se recunoaşte cuiva paternitatea unei invenţii sau i se asigură anumite drepturi; patentă, licenţă. [< fr. brevet].