BRICI, brice, s.n. Instrument de bărbierit, cu lamă de oţel şi cu mâner. [Pl. şi: briciuri] – Din sl. bricĩ.

brici s. n., pl. bríce

BRIC//I ~e n. Instrument de bărbierit, având forma unui cuţit cu mâner şi cu o lamă de oţel ascuţită. /<sl. briţi

bríci (-ce), s.n. – Cuţit de bărbierit. – Mr. briţi. Sl. briči (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 44; Cihac, II, 28; DAR; Philippide, II, 701); cf. alb. brisk, tc. biçak (› briceag).