BROŞÁ, broşez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broşuri, ale unei cărţi, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin aşchiere o piesă de metal, găurind-o sau şănţuind-o. – Din fr. brocher.

BRÓŞĂ, broşe, s.f. 1. Bijuterie feminină prevăzută cu un ac, care se poartă prinsă de rochie, de haină etc. 2. Unealtă de aşchiere cu tăişuri multiple, folosită la prelucrarea suprafeţei (interioare sau exterioare) a unor piese metalice. – Din fr. broche.

broşá vb., ind. prez. 1 sg. broşéz, 3 sg. şi pl. broşeáză, 1 pl. broşăm; ger. broşând

bróşă s. f., g.-d. art. bróşei; pl. bróşe

BRÓŞ//Ă ~e f. 1) Bijuterie, prevăzută cu un ac pentru a putea fi fixată la o haină (rochie, bluză etc.). 2) Unealtă cu care se prelucrează suprafeţele pieselor metalice. 3) med. Tijă specială, folosită în ortopedie pentru imobilizarea fracturilor. [G.-D. broşei] /<fr. broche

A BROŞ//Á ~éz tranz. 1) (coli sau foi) A uni cosând într-o copertă; a lega. 2) (piese de metal) A prelucra cu broşa. /<fr. brocher

BROŞÁ vb. tr. 1. a lega laolaltă colile unei broşuri, cărţi etc. 2. a găuri, a şănţui prin aşchiere o piesă metalică. 3. a executa ornamente pe o ţesătură prin introducerea, în timpul ţesutului, a unui fir colorat. (<fr. brocher)

BROŞĂ s. f. 1. bijuterie pe care femeile o poartă, prinsă într-un ac, la rochie etc. 2. unealtă cu care se fac găuri în formele de turnătorie pentru evacuarea gazelor rezultate de la turnare. ♢ schelet cilindric de metal al unui miez de turnătorie. 3. tijă în ortopedie pentru imobilizarea fracturilor. 4. unealtă folosită la maşina de broşat. (<fr. broche)

BROŞÁ vb. I. tr. 1. A lega laolaltă colile unei broşuri, ale unei cărţi etc. (într-o copertă moale). 2. A găuri sau a şănţui prin aşchiere o piesă metalică. [P.i. 3,6 -şează, 4 -şăm, ger. -şând. / < fr. brocher].

BRÓŞĂ s.f. 1. Bijuterie pe care femeile o poartă prinsă într-un ac la rochie, la şal etc. 2. Unealtă cu care se fac găuri în formele de turnătorie pentru evacuarea gazelor rezultate de la turnare. ♦ Schelet cilindric de metal al unui miez de turnătorie. ♦ Tijă folosită în ortopedie pentru imobilizarea fracturilor. 3. Unealtă folosită la maşina de broşat. [< fr. broche].