BRODERÍE, broderii, s.f. Cusătură în relief (reprezentând flori sau alte ornamente), executată pe un material textil. ♦ P. gener. Ornamentaţie fină. ♦ Notă muzicală de ornament folosită într-o compoziţie (depărtată de nota muzicală de bază cu un ton sau cu un semiton). – Din fr. broderie.

BRODERÍE s. (Transilv.) chindiseală, chindisitură, (prin Ban. şi Transilv.) şlingherai.

broderíe s. f., art. brodería, g.-d. art. broderíei; pl. broderíi, art. broderíile

BRODERÍ//E ~i f. 1) Cusătură decorativă, efectuată în relief pe o ţesătură, cu fire din acelaşi material sau cu fire speciale. 2) Ţesătură împodobită cu motive decorative brodate. 3) Arta de a broda. [Art. broderia; G.-D. broderiei; Sil. -ri-e] /<fr. broderie

BRODERÍE s.f. 1. Artă a decorării unei ţesături cu motive ornamentale cusute în relief cu fire din diferite materiale; compoziţia ornamentală însăşi. ♦ Cusătură făcută la gherghef. 2. (Fig.) Înfloritură, dezvoltare (la o povestire, la o bucată muzicală etc.) [Gen. -iei. / < fr. broderie].

BRODERÍE s. f. 1. artă a decorării unei ţesături cu motive ornamentale cusute în relief cu fire din diferite materiale; compoziţia ornamentală însăşi. ♢ (p. ext.) ornamentaţie fină. 2. (muz.) ornament melodic realizat prin alternarea unei note dintr-un acord cu cea superioară sau inferioară, depărtată cu un (semi)ton. (<fr. broderie)