BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

BRONZÁ vb. a (se) arde, a (se) înnegri, a (se) pârli, a (se) prăji, (înv. şi reg.) a (se) păli. (Se ~ la soare, la mare.)

bronzá vb., ind. prez. 1 sg. bronzéz, 3 sg. şi pl. bronzeáză

A SE BRONZ//Á mă ~éz intranz. A se înnegri la soare; a se pârli. /<fr. bronzer

A BRONZ//Á ~éz tranz. 1) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat subţire de bronz; a spoi cu bronz. 2) A face să se bronzeze; a pârli; a înnegri. /<fr. bronzer

BRONZÁ vb. I. tr. 1. a acoperi cu un strat de (vopsea de) bronz. 2. a da pieilor tăbăcite un reflex metalic (cu coloranţi bazici). II. tr., refl. (despre oameni) a (se) pârli, a (se) înnegri (de soare, de vânt etc.). (<fr. bronzer)

BRONZÁ vb. I. 1. tr. A acoperi cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz (un obiect etc.) 2. tr., refl. A (se) pârli, a (se) înnegri, a (se) colora (la piele) ca bronzul. [Cf. fr. bronzer, it. bronzare].