BROSCÁRIŢĂ, broscariţe, s.f. Denumire dată mai multor specii de plante erbacee acvatice cu flori hermafrodite, albe-verzui, dispuse în spice; notătoare (Potamogeton). – Broască + suf. -ariţă.

BROSCĂRÍŢĂ, broscăriţe, s.f. Plantă erbacee acvatică cu flori verzui; iarba şarpelui, limba-apei (Triglochin palustris). – Broască + suf. -ăriţă.

BROSCĂRÍŢĂ s. (BOT.; Triglochin palustris) (reg.) iarba-şarpelui.

BROSCÁRIŢĂ s. (BOT.; Potamogeton natans) (reg.) notătoare, limba-apei, (Munt.) paşă.

broscáriţă s. f., g.-d. art. broscáriţei; pl. broscáriţe

broscăríţă s. f., g.-d. art. broscăríţei; pl. broscăríţe

BROSCĂRÍŢ//Ă ~e f. Plantă erbacee acvatică, cu tulpina subţire, cu frunze lungi peţiolate, pieloase şi cu flori albe-verzui; limba-apei; notătoare. /broască + suf. ~ăriţă