BRUSC, -Ă, bruşti, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neaşteptate, subit, dintr-o dată. – Din fr. brusque.

Brusc ≠ lent, lin

BRUSC adj., adv. 1. adj. v. inopinat. 2. adj. ful-gerător, instantaneu, năprasnic, neaşteptat, subit. (O moarte ~.) 3. adj. fulgerător, spontan. (O reacţie ~.) 4. adv. v. deodată.

brusc adj. m., pl. bruşti; f. sg. brúscă, pl. brúşte

BRU//SC ~scă (~şti, ~şte) şi adverbial 1) Care se produce repede şi pe neaşteptate; fără pregătire prealabilă; neaşteptat; subit. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care este fără menajamente; cu brutalitate; brutal. A întrerupe ~ pe cineva. /<fr. brusque

BRUSC, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Petrecut pe neaşteptate, deodată; precipitat, cu violenţă, neprevăzut. 2. (Rar) Iute, aspru, răstit. [Pl. -uşti, -uşte. / < it. brusco, fr. brusque].

BRUSC, -Ă adj. (şi adv.) care se produce pe neaşteptate; precipitat, subit. (<fr. brusque)