BUBUITÚRĂ, bubuituri, s.f. Bubuit. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tură.

BUBUITÚRĂ s. bubuire, bubuit, detonaţie, detu-nare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. şi reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.)

bubuitúră s. f. (sil. -bu-i-), g.-d. art. bubuitúrii; pl. bubuitúri