BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ţine de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ♢ Loc. vb. Pe cale bucală = (despre medicamente) pe gură, oral. – Din fr. buccal.

BUCÁL adj. (MED.) oral. (Medicament luat pe cale ~.)

bucál adj. m., pl. bucáli; f. sg. bucálă, pl. bucále

BUCÁL ~ă (~i, ~e) Care ţine de gură; propriu gurii. /<fr. bucal

BUCÁL, -Ă adj. referitor la gură, o pe cale ~ă = pe gură. (<fr. buccal)

BUCÁL, -Ă adj. Referitor la gură. ♢ Pe cale bucală = pe gură. [< fr. buccal, cf. lat. bucca – gură].