BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. Şi refl. A(-şi) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionţa; a (se) ondula.2. Tranz. A face o buclă firului de ţesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.

BÚCLĂ, bucle, s.f. I. 1. Şuviţă de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionţ. 2. Porţiune de fir textil, răsucită în timpul tricotării, în formă de buclă (I 1). II. 1. Curbă dintr-un drum în serpentină. ♦ Cot al unui curs de apă. 2. Piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu. 3. (În sintagma) Buclă digitală = aparat electronic folosit pentru redarea infinită a unei secvenţe sonore înregistrate. – Din fr. boucle.

BÚCLĂ s. 1. cârlionţ, creţ, inel, ondulaţie, ondulă, val, zuluf, (rar) sfredel, sfredelitură, (reg.) scârlionţ, zgârlăunte, (Ban.) cocor, (prin Munt. şi Mold.) scâr. (~ a părului cuiva.) 2. (TEHN.) spiră. (~ a unui cablu.)

BUCLÁ vb. v. ondula.

buclá vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. bucléz, 3 sg. şi pl. bucleáză

búclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. búclei; pl. búcle

BÚCL//Ă ~e f. 1) Şuviţă de păr, răsucită în spirală; cârlionţ; zuluf. 2) Îndoitură în formă de laţ a firului din care este alcătuit ochiul unui tricot. 3) Porţiune a albiei unui curs de apă, având forma unei curbe foarte pronunţate. 4) tehn. Piesă metalică pe care se fixează capătul unui cablu. [Sil. bu-clă] /<fr. boucle

A SE BUCL//Á se ~eáză intranz. (despre păr) A se răsuci, căpătând formă de buclă; a se cârlionţa; a se ondula; a se încreţi. [Sil. bu-cla] /<fr. boucler

A BUCL//Á ~éz tranz. (părul) A face să se bucleze; a cârlionţa; a se ondula; a se încreţi. [Sil. bu-cla] /<fr. boucler

BUCLÁ vb. tr., refl. a(-şi) răsuci părul în bucle, a (se) cârlionţa. (<fr. boucler)

BÚCLĂ s. f. 1. şuviţă de păr răsucită; cârlionţ, zuluf. 2. parte a ochiului unui fir în timpul tricotării. 3. curbă la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ♢ cotitură a unui curs de apă. 4. parte dintr-un cablu, dintr-o conductă etc. având forma unei porţiuni dintr-o curbă închisă. 4. (inform.) secvenţă din instrucţiunile unui program care se execută de mai multe ori până se satisfac anumite condiţii. 6. (cib.) suită de efecte în care ultimul corespunde celui dintâi. (<fr. boucle)

BUCLÁ vb. I. tr., refl. A(-şi) răsuci părul în bucle, a (se) cârlionţa, a(-şi) încreţi (părul). [P.i. -lez. / < fr. boucler].

BÚCLĂ s.f. I. 1. Şuviţă de păr răsucită; cârlionţ, zuluf. 2. Parte a ochiului unui fir format în timpul tricotării. II. 1. Curbă pronunţată folosită la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ♦ Porţiune a unui curs de apă cu o puternică cotitură. 2. Piesă de metal pe care se fixează, îndoindu-se, capătul unui cablu. [< fr. boucle].

búclă (-le), s.f. – Cîrlionţ, zuluf. Fr. boucle. – Der. bucla, vb. (a ondula, a încreţi), din fr. boucler; buclarisi, vb. (a greşi lovitura, a o da în bară), a cărei formaţie nu este clară. Fiind vorba de un cuvînt curent în argoul elevilor, şi avînd în vedere terminaţia sa, proprie înprumuturilor din ngr., presupunem că este vorba de fr. boucler „a ţine la arest“, sau „a pedepsi un elev interzicîndu-i să plece“; în acest caz ar fi termen importat la începutul sec. XIX, în epoca primelor licee franceze din Bucureşti şi Iaşi. Nu este probabilă explicaţia lui Scriban, care pleacă de la bg. burak „sfeclă“, pentru a construi un vb. *buraklisam „mă înroşesc“.