BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ţine la distanţă, a-şi exprima nemulţumirea (faţă de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder.

BÚDĂ, bude şi buzi, s.f. (Reg.) 1. Construcţie de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). – Din rus., pol., magh. buda.

BÚDĂ s. v. closet, toaletă, vece.

budá vb., ind. prez. 1 sg. budéz, 3 sg. şi pl. budeáză

búdă s. f., g.-d. art. búdei; pl. búde

BUDÁ vb. intr. A se arăta nemulţumit (faţă de cineva) printr-o atitudine îmbufnată sau indiferentă. ♢ (fam.) a face mutre (cuiva). (< fr. bouder)

búdă (-de), s.f. – 1. (Trans.) Cocioabă, colibă. – 2. (Mold.) Prăvălie, magazin. – 3. (Trans.) Closet. – Var. bujdă, burdă, buşdă. Pol., rus. buda „colibă“ (Cihac, II, 31), cf. mag. buda (Gáldi, Dict., 111). Cf. şi butcă şi bordei. Der. bujd(e)ucă, s.f. (Mold., locuinţă dărăpănată, cocioabă); bujdei (var. buşdei, bujdulă, buşdulă), s.n. şi f. (magherniţă, şandrama); budar, s.m. (fîntînar).