BULEÁNDRĂ, bulendre, s.f. (Pop. şi fam.) Haină veche, ruptă, ponosită; fleandură. ♦ (La pl.) Lucruri vechi şi fără valoare. ♦ Fig. Termen injurios pentru o femeie imorală. – Et. nec.

BULEÁNDRĂ s. 1. v. cârpă. 2. (la pl.) v. boarfe.

BULEÁNDRĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, haină, îmbrăcăminte, prostituată, strai, târfă, veşmânt.

buleándră s. f., g.-d. art. buléndrei; pl. buléndre

BULEÁNDRĂ buléndre f. pop. 1) Haină veche şi zdrenţuită; tearfă. 2) la pl. Obiecte de uz personal, în special de îmbrăcăminte, lipsite de valoare; boarfe. 3) fig. fam. Femeie desfrânată; târfă; târâtură; prostituată. [Sil. bu-lean-] /Orig. nec.

buleándră (-éndre), s.f. – 1. Zdreanţă, cîrpă. – 2. Prostituată. Creaţie expresivă, de la bulă cu suf. expresiv -andră, cf. fleandură, handră (Tiktin; Iordan, BF, II, 185). Mai puţin probabilă der. din ţig. *bulengere „pantaloni“, de la bul „cur“, menţionat numai în forma buiengere (Graur 132 şi Graur, BL, IV, 197). Celelalte ipoteze sînt insuficiente (sl. platŭ „pînză“, după Cihac, II, 33; sl. blĕdĭ „prostituată“, după Philippide, Principii, 151; cuvînt legat de romanicul balandra, cf. sp. baladrán, după DAR). – Der. bulendros, adj. (zdrenţuros).