BÚRTĂ, burţi, s.f. 1. (Pop.) Abdomen, pântece. ♢ Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din stomac de vacă. ♢ Expr. (Fam.) A sta cu burta la soare = a sta degeaba. Burtă de popă, se spune despre cineva care mănâncă şi bea mult. 2. Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieşită în afară, a unor obiecte. – Et. nec.

BÚRTĂ s. v. stomac.

BÚRTĂ s. v. abdomen.

búrtă s. f., g.-d. art. búrţii; pl. burţi

BÚR//TĂ ~ţi f. pop. 1) Parte a corpului, la om şi la animale, dintre torace şi bazin, în care se află stomacul, intestinele şi alte organe interne; pântece; abdomen. ♢ A sta cu ~ta la soare a sta degeaba; a trândăvi. A-şi face ~ta tobă a mânca mult, fără măsură. 2) fig. Parte proeminentă (a unui obiect); pântece. [G.-D. burţii] /Orig. nec.