BUZDUGÁN, buzdugane, s.n. 1. Măciucă sau ghioagă de fier (cu măciulia ţintuită), folosită în vechime ca armă de luptă sau ca semn al puterii domneşti. 2. Plantă acvatică cu frunze plutitoare, cu flori verzi-alburii şi cu fructe în formă de măciucă; capul-ariciului, şovar (Sparganium ramosum). – Din tc. bozdoğan.

BUZDUGÁN s. v. cocean.

BUZDUGÁN s. 1. (înv.) topuz. (~ul era semn al puterii domneşti.) 2. (BOT.; Sparganium ramosum) (reg.) şovar, capul-ariciului.

buzdugán s. n., pl. buzdugáne

BUZDUGÁN ~e n. 1) Măciucă sau ghioagă cu măciulie ţintuită, folosită în trecut ca armă de luptă. 2) (în Moldova feudală) Simbol al puterii domneşti. /<turc. bozdogan

buzdugán (-ne), s.n – 1. Măciucă, ghioagă. – 2. Ciocan, mai. – 3. Plantă, Sparganium ramosum. – Var. buzdugă. Mr., megl. buzdugan. Tc. bozdogan (Şeineanu, II, 65; Lokotsch 333); cf. ngr. μπουσδογάνον, bg. buzdugan, sb. buzdovan, pol. buzdygan, rus. buzdychan, mag. buzogany. – Der. bîzdîgăni, vb. (a stimula, a incita); buzdugăni, vb. (a lovi cu măciuca). Pare puţin probabilă ipoteza lui Miklosich, Wander., 80, care derivă cuvîntul pol. din rom.