CÂŞTÍG, câştiguri, s.n. Ceea ce câştigă cineva. ♢ Expr. A fi în câştig = a avea un avantaj (faţă de cineva). – Din câştiga (derivat regresiv).

Câştig ≠ pagubă, pierdere

CÂŞTÍG s. 1. v. avantaj. 2. beneficiu, profit, venit, (prin Transilv.) mirişug, (înv.) ghelir, product, spor, (reg. fig.) mană. (~ net într-o afacere.) 3. v. salariu. 4. afacere, avantaj, chilipir, folos, pricopseală, profit, (Transilv. şi Maram.) haznă, (fam. şi ir.) scofală. (Nu e nici un ~ să...)

câştíg s. n., pl. câştíguri

CÂŞTÍG ~uri n. Ceea ce câştigă cineva. ♢ A fi în ~ (asupra cuiva) a avea avantaj (faţă de cineva). A avea ~ de cauză a ieşi biruitor într-un conflict, într-o confruntare de idei etc. /v. a câştiga