CÂŞTIGÁ, câştíg, vb. I. 1. Tranz. A obţine bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculaţii, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobândi, a obţine experienţă, cunoştinţe etc. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. Tranz. A atrage de partea sa; a cuceri. Câştigase simpatia tuturor. 3. Tranz. A obţine, a cuceri victoria (într-o competiţie sportivă, într-un proces etc.). 4. Intranz. A deveni mai bogat în..., a-şi spori conţinutul, calitatea, greutatea. – Lat. castigare.

A câştiga ≠ a păgubi, a pierde

CÂŞTÍGĂ s. v. atenţie, grijă, interes, preocu-pare, sinchiseală, sinchisire, sinchisit.

CÂŞTIGÁ vb. v. aranja, căuta, curăţa, deretica, dichisi, ferchezui, găti, împodobi, îngriji, scutura, spilcui, strânge, vedea.

CÂŞTIGÁ vb. 1. a beneficia, a folosi, a profita. (El nu ~ nimic din asta?) 2. v. căpăta. 3. v. repurta. 4. v. izbândi. 5. a cuceri, a dobândi. (A ~ titlul de campion.) 6. v. dobândi. 7. v. cuceri.

câştigá vb., ind. prez. 1 sg. câştíg, 3 sg. şi pl. câştígă

A CÂŞTIGÁ câştíg 1. tranz. 1) (bani sau bunuri materiale) A dobândi prin muncă (sau prin alte mijloace). 2) fig. A obţine prin muncă sau prin luptă susţinută. ~ simpatia publicului. ~ bunăvoinţa colegilor. 3) (lupte, partide, procese etc.) A obţine înregistrând victorie. 2. intranz. 1) A avea un câştig. 2) A-şi spori valoarea (sau conţinutul, greutatea etc.). /<lat. castigare