CẤNEPĂ, cânepe, s.f. 1. Plantă textilă cu tulpina înaltă şi dreaptă şi cu frunze alterne dinţate pe margini, cu flori mici, verzui, cultivată pentru fibrele care se scot din tulpină şi pentru uleiul care se extrage din seminţe (Cannabis sativa). ♢ Cânepă indiană = varietate de cânepă cultivată îndeosebi în anumite regiuni din India, Iran, Africa de nord şi cele două Americi, din care se extrag stupefiante (Cannabis indica). ♢ Compus: cânepa-codrului = cânepioară (2). 2. Fibre textile extrase din tulpina de cânepă (1). – Lat. *canapa (= cannabis).

cânepă s. f., g.-d. art. cânepei

CÂNEP//Ă ~e f. Plantă erbacee anuală, cu tulpina dreaptă şi cu frunzele dinţate, care se cultivă pentru fibrele textile, din care se fac ţesături groase, şi pentru seminţele din care se extrage ulei folosit la prepararea lacurilor. /<lat. canepa