CÂNTĂRÍ, cântăresc, vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, al balanţei, al basculei. 2. Tranz. Fig. A aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui. 3. Intranz. A avea o anumită greutate. ♦ Fig. A valora, a preţui. Aprecierea lui cântăreşte mult. – Din cântar.

CÂNTĂRÍ vb. 1. (rar) a cumpăni, a măsura. (~ o marfă.) 2. a avea, (pop.) a atârna, a trage, (înv. şi reg.) a veni, (înv.) a apăsa. (Cât ~ sacul?)

CÂNTĂRÍ vb. v. chibzui, gândi, judeca, preţui, socoti, valora.

cântărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cântărésc, imperf. 3 sg. cântăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cântăreáscă

A CÂNTĂR//Í ~ésc 1. tranz. 1) (obiecte, fiinţe etc.) A pune pe cântar (pe balanţă etc.) pentru a determina greutatea. ♢ ~ din ochi a) a stabili greutatea la vedere (fără a pune pe cântar); b) a examina atent cu privirea, pentru a determina calităţile. 2) fig. (acţiuni, situaţii etc.) A judeca, luând în consideraţie toate posibilităţile; a chibzui; a cumpăni. ♢ A-şi ~ vorbele a se gândi bine înainte de a vorbi ceva. 2. intranz. 1) A avea greutate. 2) fig. A reprezenta o anumită valoare; a face; a valora; a preţui. /Din cântar