CÂRMÍ, cârmesc, vb. IV. Intranz. 1. A manevra cârma unei ambarcaţii, a unei nave, schimbând direcţia de mers; p. gener. a o coti, a o lua în altă parte. 2. Fig. (Rar) A se abate de la cele spuse, de la cele hotărâte. – Din sl. krŭmiti.

CÂRMÍ vb. v. coti.

cârmí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârmésc; imperf. 3 sg. cârmeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cârmeáscă

A CÂRM//Í ~ésc intranz. 1) A-şi schimba direcţia iniţială luând-o într-o parte; a întoarce; a coti. 2) fig. A încerca să se eschiveze de la îndeplinirea unei hotărâri. /<sl. krumiti