CĂŢEÁ, căţele, s.f. 1. Femela câinelui. 2. Epitet dat unei femei rele sau depravate. ♢ Expr. (Rar) Căţea de vreme = vreme rea, cumplită. 3. Fig. (Arg.) Mitralieră. Lat. catella.

CẤTEA pron. interog., adj. interog. f. v. câtelea.

CĂŢEÁ s. (ZOOL.) (reg.) haită, (Transilv.) gudă.

CĂŢEÁ s. v. mitralieră.

căţeá s. f., art. căţeáua, g.-d. art. căţélei; pl. căţéle

CĂŢ//EÁ ~éle f. 1) Femela câinelui. 2) fig. Femeie rea; femeie desfrânată. [Art. căţeaua; G.-D. căţelei] /<lat. cattella

căţeá (-ţéle), s.f. – 1. Femela cîinelui. – 2. Nume dat unui joc de copii. – 3. Dans tipic. – 4. Prostituată, femeie de moravuri uşoare. – 5. (Arg.) Gură. – Mr., megl. căţăuă, căţao. Lat. catella, cf. căţel.