CĂLÚŢ, căluţi, s.m. 1. Diminutiv al lui cal; căluşel (1). 2. Compus: căluţ-de-mare = peşte teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de înotătoare codală şi cu capul asemănător cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor; căluşel (3). – Cal + suf. -uţ.

CĂLÚŢ s. 1. (ZOOL.) căişor, (rar) căluşel. (Un ~ de munte.) 2. (IHT.) căluţ-de-mare (Hippocampus hippocampus) = cal-de-mare, (rar) hipocamp. 3. (ENTOM.; Locusta viridissima) cosaş, (înv. şi reg.) acridă, (reg.) cobiliţar, cobiliţă, cosar, lăcustă verde, (Ban.) scăluş. 4. (ENTOM.; Locusta cantans) cosaş, (Ban.) scăluş.

călúţ s. m., pl. călúţi

CĂLÚŢ ~i m. (diminutiv de la cal) 1): ~-de- mare peşte marin având capul asemănător cu cel al calului. 2) Insectă din familia lăcustei. /cal + suf. ~uţ