CĂPÚŞĂ, căpuşe, s.f. I. (La pl.) Gen de artropode parazite din clasa arahnidelor, care se înfig în pielea animalelor şi a omului şi se hrănesc sugându-le sângele (Ixodes); (şi la sg.) animal care face parte din acest gen. ♢ Expr. Ce-i în guşă, şi-n căpuşă, se zice despre un om sincer; care spune tot ce gândeşte. II. 1. (Bot.) Ricin. 2. Mugur de viţă, din care se dezvoltă coardele şi rodul; ochi¹. – Cf. alb. k ë p u s h ë.

CĂPÚŞĂ s. 1. (ENTOM.; Ixodes) (pop.) păduche, (reg.) acăriţă, bătucel, botoş, chicheriţă, cârcel, mielăriţă, ţeche, muscă-de-cal. 2. (ENTOM.; Melophagus ovinus) (reg.) acăriţă, mielăriţă. 3. (BOT.; Ricinus communis) ricin.

căpúşă (animal, plantă, mugure) s. f., art. căpúşa, g.-d. art. căpúşei; pl. căpúşe

CĂPÚŞ//Ă ~e f. 1) Insectă parazită din clasa arahnidelor care se înfige în pielea animalelor sau a oamenilor şi se hrăneşte cu sânge. 2) fam. Mugur de viţă de vie; ochi. /Cuv. autoht.