CARÁT, carate, s.n. 1. Indice pentru conţinutul relativ în aur al aliajelor acestuia, egal cu a 24-a parte din masa totală. 2. Unitate de măsură a greutăţii pietrelor preţioase, egală cu 0,2 grame. [Var.: carátă s.f.] – Din fr. carat.

CĂRÁT s.n. 1. Acţiunea de a (se) căra; transport de materiale (în cantitate mare). 2. Timpul când se cară fânul sau recolta. – V. căra.

CĂRÁT s. cărare, ducere, dus, purtare, transport, transportare. (~ul cuiva în spate.)

carát (unitate de măsură, cotă de participare) s. n., pl. caráte

cărát s. n.

CĂRÁT n. 1) v. A CĂRA şi A SE CĂRA. 2) rar Timpul când se cară recolta. /v. a (se) căra

CARÁT ~e n. 1) Cantitate de aur curat conţinută într-un aliaj egală cu a 24-a parte din masa totală. Aur de 18 ~e. 2) Unitate de măsură pentru masa pietrelor preţioase, egală cu 0,2 g. /<fr. carat

CARÁT s.n. 1. Unitate de măsură a proporţiei de aur în aliaje, egală cu a 24-a parte din masa totală a aliajului. 2. Unitate de greutate pentru pietrele preţioase, egală cu 0,2053 g. 3. Fiecare din cele 24 de cote în care era divizată proprietatea unei nave, începând cu dreptul roman. ♦ Cotă de participare la o societate comercială. [Pl. -te. / < fr. carat, it. carato, cf. ar. qîrât – a douăzeci şi patra parte].