CĂTÁRE¹, cătări, s.f. Piesă metalică de formă prismatică, montată pe partea de sus a ţevii unei guri de foc şi care, împreună cu înălţătorul, formează dispozitivul de ochire al armei. – V. căta.

CĂTÁRE² s.f. v. căutare.

CĂTÁRE s. miră, (înv.) ţel. (~ la o puşcă.)

CĂTÁRE s. v. scânteiuţă.

cătáre s. f., g.-d. art. cătării; pl. cătări

CĂT//ÁRE ~ări f. Piesă metalică mică, fixată pe capătul ţevii unei arme de foc, prin care se ocheşte. /v. a căuta