CĂTÚŞĂ, cătuşe, s.f. 1. Fiecare dintre cele două inele metalice, legate între ele printr-un lanţ, cu care se leagă uneori mâinile (şi picioarele) arestaţilor. 2. Plantă erbacee meliferă, cu nori albastre-violacee şi cu miros greu (Ballota nigra). [Pl. şi: cătuşi] – *Cată (< lat. catta „pisică“) + suf. -uşă.

CĂTÚŞĂ s. v. ancoră, chingă, cormană, pisică, răsturnătoare.

CĂTÚŞĂ s. 1. (la pl.) fiare (pl.), (pop.) obezi (pl.), verigi (pl.), zăvoare (pl.), (înv.) bente (pl.), piedici (pl.). (Ucigaş prins în ~.) 2. v. chingă. 3. v. tânjeluţă. 4. v. japiţă. 5. (BOT.; Ballota nigra) (reg.) cebare.

cătúşă s. f., art. cătúşa, g.-d. art. cătúşei; pl. cătúşe

CĂTÚŞ//Ă ~e f. Fiecare dintre cele două inele de fier, unite între ele cu un lanţ, cu ajutorul cărora se imobilizează mâinile sau picioarele celor arestaţi. [G.-D. cătuşei] /<lat. catta

cătúşă, cătúşi, s.f. (reg., înv.) pisică.