CÁBLU, cabluri, s.n. 1. Funie groasă obţinută prin răsucirea unor (grupuri de) fire vegetale sau metalice, folosită la utilajul de transport sau de ridicat. 2. Conductă electrică formată din mai multe fire izolate (acoperite cu un înveliş vegetal sau metalic). 3. Unitate de măsură pentru distanţe, egală cu a zecea parte dintr-o milă marină, adică cu 185,2 m; ancablură. – Din fr. câble.

CÁBLU s. fir. (~ electric.)

cáblu s. n. (sil. -blu), art. cáblul; pl. cábluri

CÁBLU ~ri n. 1) Frânghie groasă din fire vegetale sau metalice răsucite, folosită la tracţiune sau la ridicat greutăţi. ~ de acostare. ~ de remorcare. 2) Conductor electric format din fire metalice izolate. 3) Unitate de măsură a lungimii (egală cu o zecime de milă marină) folosită în navigaţie. /<fr. câble

CÁBLU s. n. 1. împletitură de fire, vegetale, sau metalice, pentru susţinere ori tracţiune. 2. conductă electrică dintr-un mănunchi de fire metalice învelite într-un strat izolant. (<fr. câble, engl. cable)

CÁBLU s.n. 1. Funie groasă, făcută dintr-un mănunchi de fire vegetale sau metalice răsucite împreună. 2. Conductă electrică, făcută dintr-un mănunchi de fire metalice învelite într-un strat izolant. 3. (Mar.) Ancablură. [Pl. -uri, -le. / < fr. câble, cf. engl. cable].